Bucharest
5.F.2.6. Libertatea de exprimare, de opinie, de
constiinta si de religie
Freedom of thought and expression constitutes one of the
essential foundations of a democratic and pluralistic society [as many times
EurCourtHR adfirmed: inter alia v. Libertatea de gândire şi de exprimare
constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi
pluraliste [şi democratice ori de câte ori EurCourtHR adfirmed: printre
altele, v. Fressoz and Roire (“Canard
enchainé) v. France, 21.1.1999, in 20 HRLJ 308 (1999)]. Fressoz şi
Roire ("Canard enchainé) v. Franţa, 21.1.1999, în 20 HRLJ 308
(1999)].
Freedom
of thought concerns the “interior” aspect of the
freedom, and is strictly connected with other rights regarding the personality,
finalized to avoid external interferences in the personal sphere, such as
liberty, security, and respect for private and family life. Libertatea de gândire se
referă la "interior" aspect al libertăţii, şi
este strict legată de alte drepturi cu privire la personalitate,
finalizat, pentru a evita interferenţele externe în sfera personală,
cum ar fi libertate, securitate şi respectarea vieţii private şi
de familie.
This
freedom was histroically born as conscience and religion freedom, in the face
of dominant religion, and on this basis developed as freedom of thought. Această libertate a fost
histroically născut ca libertatea de conştiinţă şi de
religie, în faţa religiei dominante, şi pe această bază sa
dezvoltat ca libertatea de gândire. We can find
traces of this history in the international Charters of Human Rights: in
general the same article (that is to say, art.18 Universal Declaration of Human
Rights; art.9 European Convention of Human Rights; art.10 Charter of
Fundamental Rights of European Union) recognizes thought, conscience and
religion freedom. Putem găsi urme ale acestei istorii în cartele
internaţionale a Drepturilor Omului: în general, acelaşi articol
(adică, art.18 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; art.9
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; art.10 Carta Drepturilor
Fundamentale Drepturi ale Uniunii Europene) recunoaşte gândire,
conştiinţă şi libertatea de religie.
Art
9 of ECHR declares:
Art. 9 din CEDO declară:
« Everyone
has the right to freedom of thought, conscience and religion; this right
includes freedom to change one's religion or belief and freedom, either alone
or in community with others and in public or private, to manifest one's
religion or belief, in worship, teaching, practice and observance. » Toată lumea «are dreptul
la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie; acest drept
include libertatea de a schimba este religia una sau convingeri şi
libertatea, fie singur sau în comunitate cu alţii şi în public sau
privat, la unul de-şi manifesta religia sau convingerea, în cult,
învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor. »
This
right is absolute, that is it cannot be limited or balanced. Acest drept este absolută,
adică nu poate fi limitat sau echilibrată.
Freedom
of expression concerns the “exterior” aspect of the
freedom, and bridges interior personal freedom and collective (like freedom of
assembly or association) or cultural rights (such as arts, science and
education freedom).
Libertatea de exprimare se referă la "exterioare" aspect
al libertăţii, libertatea personală şi poduri interioare
şi colective (cum ar fi libertatea de întrunire şi asociere) sau
drepturile culturale (cum ar fi artele, ştiinţa şi libertatea de
educaţie). As we find in the former, it
claims absolute protection; but as the latter, may conflict with the
maintaining of social order. Aşa cum am găsi în fosta, aceasta
susţine protecţie absolută, dar ca acesta din urmă, pot
intra în conflict cu menţinerea ordinii sociale.
This freedom can be limited and balanced with other
rights and freedoms and with the necessity to conserve the social order. Această
libertate nu poate fi limitată şi echilibrată cu alte drepturi
şi libertăţi şi cu necesitatea de a conserva ordinea
socială. We may quote art. Am putea
cita art. 10 of ECHR: 10 din CEDO:
« 2. The exercise of these freedoms, since it
carries with it duties and responsibilities, may be subject to such
formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law and
are necessary in a democratic society, in the interests of national security,
territorial integrity or public safety, for the prevention of disorder or
crime, for the protection of health or morals, for the protection of the
reputation or rights of others, for preventing the disclosure of information
received in confidence, or for maintaining the authority and impartiality of the
judiciary. » «2. Exercitarea acestor libertăţi ce
comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi
supusă unor formalităţi, condiţii, restricţii sau
sancţiuni prevăzute de lege şi sunt necesare într-o societate
democratică, în interesul securităţii naţionale,
integritatea teritorială sau siguranţa publică, pentru
prevenirea dezordinii sau crimei, pentru protecţia
sănătăţii sau a moralei, pentru protecţia
reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de
informaţii confidenţiale, sau pentru a garanta autoritatea şi
imparţialitatea a sistemului judiciar. »
The contents of this right are complex; to quote yet
again art.10 ECHR: Conţinutul acestui drept sunt complexe, pentru a
cita din nou art.10 CEDO:
« 1. Everyone has the right to freedom of
expression. «1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. This right shall include freedom to hold opinions and to
receive and impart information and ideas without interference by public
authority and regardless of frontiers. This article shall not prevent States
from requiring the licensing of broadcasting, television or cinema
enterprises. » Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi de
a primi şi de a răspândi informaţii şi idei fără
amestecul autorităţilor publice şi independent de frontierele de
stat.. Aceasta se articol nu împiedică statele să supună de
acordare a licenţelor de radiodifuziune, cinema sau de televiziune
intreprinderilor »
Usually, the freedom to look for information is included
in the contents of the right, and apart from its absence in the ECHR, the
European Court of Human Rights in its practice recognized this addition [ECHR
22 may 1990, Autronic AG v. Switzerland]. De obicei, libertatea
de a căuta informaţii este inclus în conţinutul de dreapta,
şi în afară de absenţa sa în CEDO, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în practica sa recunoscut acest plus [CEDO 22 mai 1990,
Autronic AG c. Elveţiei] .
So, we can considere that freedom of expression includes
an “active” aspect (freedom to inform) and a “passive” aspect (freedom to
receive information). In other words, art.10 is not limited in protecting
only the “traditional” aspect of the freedom of expression, which coincides
with recognizing a sphere of autonomy free from unlawful external
interferences, but also recognizes an additional dimension. This is
important for two reasons. First, the right to receive (or seek)
information is the preliminary right that renders effective the exercise of all
the other fundamental rights and freedoms, including the freedom to hold
opinions. In fact, every right implies a freedom of choice, and every
choice, in order to be truly free, assumes a certain level of
information. Secondly, the freedom to receive (and to seek) information
implies the protection of a plurality of opinions and thus fosters an active
and knowledgeable population participating in the political and social life of
the community. This combination, in turn, constitutes an essential
ingredient for democracy. Deci, putem considere că libertatea de exprimare
include o "activă" de aspect (libertatea de a informa) şi
un "pasiv" aspectul (libertatea de a primi informaţii). Cu alte
cuvinte, art.10 nu se limitează doar în protejarea tradiţionale
" aspect al libertăţii de exprimare, care coincide cu
recunoască o sferă de autonomie fără interferenţe
externe ilegal, dar recunoaşte, de asemenea, o dimensiune
suplimentară. Acest lucru este important din două motive. În primul
rând dreptul de a primi (sau de a căuta) informaţii este dreptul
preliminare care redă eficientă exercitarea tuturor celorlalte
drepturi fundamentale şi libertăţi, inclusiv de libertatea de a
avea opinii. De fapt, fiecare drept presupune o libertate de alegere, şi fiecare
alegere, pentru a fi cu adevărat liberă, îşi asumă un
anumit nivel de informaţii. În al doilea rând, libertatea de a primi
(şi să caute) informaţii implică protecţia o
pluralitate de opinii şi încurajează, astfel, o şi în cunoştinţă
de populaţia activă care participă la viaţa politică şi
socială a comunităţii,. Această combinaţie la rândul
său, constituie un ingredient esenţial pentru democraţie.
The guarantee of this freedom implicates not just an
abstention, but an activity of public powers, to build instruments which allow
everybody to express his opinion and to find information: the guarantee of this
individual right is, at the same time, also a guarantee of the pluralism of
opinions in a democratic society. Garanţia de această libertate
nu implică doar o abţinere, ci o activitate de prerogative de
autoritate publică, pentru a construi instrumente care să
permită tuturor să-şi exprime opinia sa, şi pentru a
găsi informaţii: garantarea acestui drept individual este, în
acelaşi timp, de asemenea, o garanţie a pluralismul de opinii într-o
societate democratică. From this point of
view, freedom of expression is closely linked with political rights. Din
acest punct de vedere, libertatea de exprimare este strâns legată de
drepturile politice.
The two freedoms are very closely connected. Două
libertăţi sunt foarte strâns legate. The
link between the freedom to form one's thought freely and the freedom to
communicate one's ideas and opinions freely demonstrates the central role of
the principle of self-determination of the individual in the community system
of fundamental rights. Legătura dintre libertatea de a forma o
crede în mod liber şi libertatea de a comunica ideile şi opiniile o
demonstrează în mod liber rolul central al principiului de autodeterminare
a individului în sistemul comunitar a drepturilor fundamentale.
2. Freedom of thought and expression in National Reports 2 exprimare.
Libertatea de gândire şi în rapoartele naţionale
2.1. Freedom of thought 2.1. Libertatea
crezut
Most Constitutions explicitly regulate freedom of thought. Cele mai multe
Constituţiile reglementeze în mod explicit libertatea de gândire. The model seems to be the art.9 of ECHR: freedom of
thought is guaranteed together with freedom of conscience and religion.
Modelul pare să fie art.9 din CEDO: libertatea de gândire este
garantată împreună cu libertatea de conştiinţă şi
religie. There is a difference between this model
of regulation and most of western Constitutions (as Italian Constitution,
art.21), where this right is not explicitly regulated and it is implicit in
other rights, mainly in the freedom of expression. Există o
diferenţă între acest model de reglementare şi de cele mai multe
constituţii occidentale (ca Constituţia italiană, art.21), în
cazul în care acest drept nu este reglementată în mod explicit şi
este implicită în alte drepturi, în special în libertatea de exprimare.
Occasionally the contents of the right is detailed: in
Bulgaria, the Constitution states that “The State can not prosecute or limite
“anyone” because of his thoughts, neither to oblige or force a person to give
information for his beliefs” (art. 38), in Estonia that “everyone has the right
to remain faithful to his or her opinions and beliefs; no one shall be held
responsible because of his or her beliefs” (art.41), in Turkey that “Everyone
has the right to freedom of thought and opinion. Ocazional,
conţinutul din dreapta este detaliat: în Bulgaria, Constituţia
prevede că "statul nu putem acţiona în judecată sau
limite" cineva "din cauza gândurile sale, nici să oblige sau o
forţă de o persoană pentru a oferi informaţii pentru
convingerile sale" (art. 38 ), în Estonia, că "orice
persoană are dreptul să rămână fidel lui sau ei opinii
şi credinţe; nimeni nu va fi considerat responsabil din cauza
convingerilor sale sau a ei" (art.41), în Turcia, că "Orice
persoană are dreptul la libertatea de gândire şi de opinie. No one shall be compelled to reveal his thoughts and
opinions for any reason or purpose, nor shall anyone be blamed or accused on
account of his thoughts and opinions” (art.25). Nimeni nu va fi obligat
să dezvăluie gândurile şi avize pentru orice motiv sau scop,
nici nu va fi cineva acuzat sau acuzat pe seama de gândurile sale şi
opinii "(art. 25).
A problem to stress is whether this right can be limited:
of course, it cannot if there are no explicit limitations in the Constitution. O problemă la
stres este dacă acest drept poate fi limitat: desigur, nu se poate,
dacă nu există limitări explicite în Constituţie. In Hungary the Constitutional Court states that
conscious conviction is part of the personality, of human nature and human dignity
and that the state is prohibited from interfering with the exercise of this
freedom. In Romania, art.29 states that “ Freedom of thought, opinion, and
religious beliefs may not be restricted in any form whatsoever. În
Ungaria, Curtea Constituţională precizează că condamnare
conştientă este o parte a personalităţii, a naturii omului
şi a demnităţii umane şi că statul este interzis
să intervină în exercitarea de această libertate. În România,
art.29 prevede că "Libertatea gândirii şi a opiniilor , precum şi
libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o
formă. No one may be compelled to embrace an
opinion or religion contrary to his own convictions.” Nimeni nu poate fi
constrâns să adopte o opinie sau credinţă religioasă,
contrare convingerilor sale proprii. "
The problem arises in
the countries that have a general limitation clause. Does this clause also
concern freedom of thought? Problema apare în ţările care au o clauză
general de prescripţie. Are această clauză, de asemenea,
libertatea de gândire se referă? In Latvia
the limitation clause explicitly enounces which rights can be limited, and
there is no freedom of thought. În Letonia, clauza de limitare în mod
explicit enounces care drepturile pot fi limitate, şi nu există nici
libertatea de gândire. But in Turkey the situation
is not so clear, because it seems art.13 (limitation clause) concerns every
guaranteed right, including freedom of thought, and the same can be said about
art.14 (abuse of rights), in spite of 2001 constitutional reform, that seems to
emphasize “activity” more than “thought or opinion” 1 . Dar,
în Turcia, situaţia nu este atât de clară, deoarece se pare art.13
(clauza de prescripţie) se referă la toate drepturile garantate,
inclusiv libertatea de gândire, şi acelaşi lucru se poate spune
despre art.14 (abuzul de drept), în pofida din 2001 reformă
constituţională, care pare să sublinieze "activitate"
mai mult ", crede sau opinie" 1.
2.2. Freedom of conscience and religion 2.2
religie. Libertatea de conştiinţă şi
Constitutional provisions about freedom of conscience and
religion are more detailed. The model is yet again the ECHR, art.9.
Dispoziţiile constituţionale privind libertatea de
conştiinţă şi religie sunt mai detaliate. Modelul este din
nou la CEDO, art.9. In the regulation of this
freedom there are two elements to note: firstly, it regulates not just the
interior side of freedom, but also the external declaration; secondly, this
freedom, because of this external side, has some limitation, it is not
absolute. În regulamentul de această libertate, există
două elemente de reţinut:, aceasta reglementează în primul rând,
nu doar partea interioara a libertăţii, ci, de asemenea,
declaraţia externe; în al doilea rând, această libertate, din cauza
acestui plan extern, are unele limitări, nu este absolut .
About the contents, the art.9 ECHR is usually repeated. Despre
conţinutul, art.9 CEDO este, de obicei repetate. Eg, “This right shall include the free choice or
acceptance of a religion or belief, and the freedom to publicly or privately
express or decline to express, exercise and teach such religions and beliefs by
way of religious actions, rites or in any other way, either individually or in
a group”, said Hungary Constitution (art.60, which is one of the rare
provisions that determine contents of the right in detail). De exemplu,
"Acest drept cuprinde libertatea de alegere sau de acceptare a unui
religie sau convingeri, precum şi libertatea de a exprima public sau
privat sau refuza să-şi exprime, exerciţii fizice şi predau
aceste religii şi credinţe, prin acţiuni religioase, ritualuri
sau în orice alt mod , fie individual, fie într-un "grup, a declarat
Ungaria Constituţia (Art. 60, care este una dintre cele rare
dispoziţii care determină conţinutul de dreptul în detaliu).
Regarding limitations, there are some nation-related
differences: eg in Bulgaria the State could intervene in the field only, if the
freedom of conscious and religion is a danger for national security,
public order, people's health, the moral and the rights and freedom of other
citizens (art. 37.1 and 2); in Latvia the general limitation clause
concerns this freedom: but art.116 clarifies that it only permits limitation of
the expression of religious beliefs. În ceea ce priveşte
limitările, există unele legate de diferenţele de naţiune:
de exemplu, în Bulgaria, statul ar putea interveni în domeniul numai, dacă
libertatea de conştient şi de religie este un pericol pentru
securitatea naţională, ordinea publică, oameni de
sănătate, morale şi drepturile şi libertăţile de
alţi cetăţeni (art. 37.1 şi 2); în Letonia limitarea se
referă la clauza generală această libertate: dar art.116
clarifică faptul că permite doar limitarea de exprimare a
convingerilor religioase. In Hungary art.60
provides that “A majority of two-thirds of the votes of the Members of
Parliament present is required to pass the law on the freedom of belief and
religion.” În Ungaria Art. 60 prevede că "O majoritate de
două treimi din voturile membrilor prezenţi Parlamentului este
necesar pentru a trece legea cu privire la libertatea de credinţă
şi religie."
On
this basis, in some countries the separation between Church and State is provided
(Hungary, art.60, Latvia, art.99). Pe această bază, în unele
ţări, separarea dintre Biserică şi stat este prevăzut
(Ungaria, Art. 60, Letonia, art.99). In Slovenia,
the principle is the separation of the State and religious communities.
În Slovenia,
acest principiu este de separare a statului şi comunităţile
religioase. The legal position of religious
communities is therefore based upon three fundamental principles: the principle
of separation of the State and religious communities, the principle of equality
of rights of religious communities and the principle of free pursuing of their
activities. Situaţia juridică a comunităţilor
religioase este, prin urmare bazează pe trei principii fundamentale:
principiul de separare a statului şi a comunităţilor religioase,
principiul egalitatii in drepturi a comunităţilor religioase, precum
şi principiul exercitării libere a activităţilor lor. The Constitution does not draw a distinction between the
recognised and unrecognised religious communities, which means that no
religious community has a special position in comparison to others (none must
be privileged or disregarded). Constituţia nu face o
distincţie între recunoscute şi nerecunoscute comunităţilor
religioase, ceea ce înseamnă că nici o comunitate religioasă are
o poziţie specială în comparaţie cu altele (nici unul trebuie
să fie privilegiate sau luate în considerare). On the other hand the State has to ensure to religious
communities not only the position on an equal footing but also the freedom of
activities and autonomy. Pe de altă parte, statul trebuie să
se asigure la comunităţile religioase nu numai poziţia de pe
picior de egalitate, dar, de asemenea, libertatea de activităţi
şi autonomie. From the latter the right also
derives to freely profess religious beliefs in private and public life, which
is separately provided for in the Constitution. Din urmă, de
asemenea, dreptul de a profesa liber derivă credinţelor religioase în
viaţa publică şi privată, care este separat prevăzute
în Constituţie.
The
constitutions of European Union members usually provide this right, but the
attitude towards religion is different, because some of them provide for a
“State religion” (Greece, art.3, Danemark, art.4). Constituţii ale membrilor
Uniunii Europene prevăd, de obicei, acest drept, dar atitudinea
faţă de religie este diferit, deoarece unele dintre ele prevăd o
religie de stat "(Grecia, art.3, Danemarca, art.4).
National reports stress some problems about freedom of
religion. Rapoarte naţionale de stres unele probleme cu
privire la libertatea de religie.
In Hungary, the Constitutional Court has furthermore
emphasized that church and religion are different notions and art. În Ungaria, de asemenea, Curtea
Constituţională a subliniat faptul că Biserica şi religia
sunt noţiuni diferite şi art. 60 applies
irrespectively of whether religion is practiced individually or collectively,
privately or publicly. 60 se aplică indiferent de religie,
dacă este practicată în mod individual sau colectiv, privat sau
public.
In
connection with the separation of the state and the church, the Constitutional
Court has noted that this separation does not preclude the state from
considering the special status of religion and church, which distinguishes them
from other associations and social organizations. În legătură cu
separarea bisericii de stat şi, Curtea Constituţională a
constatat că această separare nu se opune de stat din luând în
considerare statutul special al religiei şi a bisericii, care le
diferenţiază de alte asociaţii şi organizaţii sociale.
However, consideration of distinctiveness and
historical conditions must not result in the favoring of the traditional large
churches. Cu toate acestea, luarea în considerare a caracterului distinctiv şi
condiţiile istorice nu trebuie să conducă la favorizarea mari
biserici tradiţionale. The Constitutional
Court has frequently repeated that the state is not obliged to set up and run
religious schools. Curtea Constituţională a repetat frecvent
că statul nu este obligat să înfiinţeze şi a alerga şcoli
religioase. The state has a duty to finance
religious schools only if and to the extent they took over from the state the
task of providing obligatory and free schooling. Statul are datoria de a
finanţa şcoli religioase numai dacă şi în măsura în
care a preluat de la stat misiunea de a oferi şi gratuit de
şcolarizare obligatorie.
In Latvia several denominations regarded as traditional
in Latvia enjoy certain privileges over others. În mai multe denumiri
Letonia considerate ca fiind tradiţionale în Letonia bucura de anumite
privilegii asupra altora. Thus, pursuant to
Art.53 of the Civil Law the persons belonging to Evangelical Lutheran, Roman
Catholic, Orthodox, Old Believers, Methodist Baptist, Seventh Day Advetist and
Moses (Judaism) denominations can be married by the minister of these
denominations, while for other only civil marriage is possible. Astfel,
în conformitate cu Art.53 din Legea civilă persoanelor aparţinând
Evanghelica Luterana, romano-catolică, ortodoxă, credincioşii
vechi, baptiste metodist, Advetist Ziua a şaptea şi Moise (iudaismul)
confesiuni poate fi căsătorit de către ministrul de aceste
denumiri, în timp ce pentru alte căsătoria civilă numai este
posibil. Art.6 of the Law on religious
organizations further provides that in public schools, as an alternative to
teaching of ethics offered by the school, only the basics of Christian belief
can be taught at the expense of the state, and only by five Christian
denominations (all of the above with the exception of Seventh Day Adventists).
Art.6 din Legea privind organizaţiile religioase mai prevede că în
şcolile publice, ca o alternativă la predarea de etică oferite
de şcoală, numai elementele de bază ale credinţei
creştine pot fi predate pe cheltuiala statului, şi doar de cinci
confesiuni creştine (toate cele de mai sus, cu excepţia
adventiştilor din a şaptea zi). There
was an attempt to bring a constitutional complaint challenging this
restriction, but the Court dismissed it by holding that the disputed norm
created the right of the pupils to study certain subjects at school and thus
the rights of the petitioner – a parish of the traditional Latvian religion,
“Dievturi” – were not affected; presumably, the Court would have to consider
the case if the complaint were brought by pupils' parents professing this
religion. Nu a fost o încercare de a aduce o plângere
constituţional provocator această restricţie, dar Curtea a
respins-o prin faptul că norma în litigiu creat dreptul elevilor de a
studia anumite discipline la şcoală şi, astfel, drepturile
petiţionarului - o parohie din leton tradiţionale religie,
"Dievturi" - nu au fost afectate, probabil, Curtea ar trebui să
ia în considerare în cazul în care plângerea a fost iniţiată de
"părinţii elevilor profesezi această religie.
With regard to the freedom of conscience, it is
interesting to stress that in Hungary the state's duty with regard to freedom
of conscience is to abstain from threatening the integrity of the personality
by enforcing destructive choices and to provide for solutions which might
preserve this integrity at the lowest cost. În ceea ce
priveşte libertatea de conştiinţă, este interesant să
sublinieze faptul că în Ungaria statului datoria cu privire la libertatea
conştiinţei este să se abţină de la ameninţarea
integrităţii personalităţii prin aplicarea alegeri
distructive şi să prevadă soluţii care ar putea să
păstreze această integritate la cel mai mic cost. The Constitutional Court has extended the requirement of
state neutrality to homosexual cases, where it avoided moral judgments on
preference for any sexual orientation. Curtea Constituţională
a extins obligaţia de neutralitate de stat la cazurile în homosexuale,
unde a evitat judecăţi morale privind preferinţa pentru orice
orientare sexuală.
Slovenia is the only country which, regulates the right
of conscientious objection at constitutional level. Slovenia este singura ţară
care, reglementează dreptul de obiecţia de conştiinţă
la nivel constituţional. The right of
conscientious objection is an exceptional form of legally permitted
disagreement of an individual with legal obligations or prohibitions.
Dreptul de obiecţia de conştiinţă este o formă
excepţională a permis dezacord din punct de vedere al unei persoane
cu obligaţii legale sau interdicţii. The
Constitution states that conscientious objection is permissible in cases
provided by law where this does not limit the rights and freedoms of others.
Constituţie prevede că obiecţia de conştiinţă
este admisă în cazurile prevăzute de lege în cazul în care acest
lucru nu limitează drepturile şi libertăţile altora. The right to conscientious objection is particularly
regulated in the field of national defence in connection with military service
and in the field of health care, most commonly in connection with the freedom
of choice in childbearing (with the so-called artificial interruption of
pregnancy). Dreptul la obiecţie pe motive de
conştiinţă este reglementată în special în domeniul
apărării naţionale în legătură cu serviciul militar
şi în domeniul asistenţei medicale, cel mai frecvent în
legătură cu libertatea de a alege în fertilă (cu întreruperea
artificială numit-aşa de sarcină). A
citizen who because of religious, philosophical or humanitarian convictions is
not willing to perform military duties, must be given the opportunity to
participate in national defence in some other manner. Un
cetăţean care, din cauza religioase, filosofice sau umanitar
condamnările nu este dispus să şi îndeplini sarcinile militare,
trebuie să aibă posibilitatea de a participa la apărarea
naţională în alt mod. On the basis of
the right to conscientious objection, a recruit may participate in national
defence in two ways: he may serve either military service without arms or
substitutive civil service (which is equal to military service as regards its
duration). Pe baza dreptului la obiecţie de
conştiinţă, un recrut pot participa la apărarea
naţională în două moduri: el poate servi fie serviciul militar
sau civil, fără arme de serviciu substitutive (care este egală
cu serviciul militar în ceea ce priveşte durata acestuia). Not only do recruits have the right to conscientious
objection, this right may be asserted all the time during military service. The
Health Activity Act allows a health worker to refuse a medical intervention if
such intervention is not in accordance with his conscience and international
rules of medical ethics. Nu numai recruţi au dreptul la
obiecţie de conştiinţă, acest drept poate fi afirmat tot
timpul în timpul serviciului militar. Sănătate de activitate, legea
permite unui lucrător de sănătate de a refuza o intervenţie
medicală în cazul în care o astfel de intervenţie nu este în
conformitate cu conştiinţa lui şi normele internaţionale de
eticii medicale. The health worker must inform his
health institution about his conscientious objection. Lucrător de
sănătate trebuie să informeze instituţia de
sănătate sa despre conştiinţă contestaţia. The institution is obliged to respect such a decision,
however, it must make sure that the patient may freely assert his rights in the
field of health protection. Instituţia este obligată să
respecte o astfel de decizie, cu toate acestea, trebuie să
asiguraţi-vă că pacientul poate afirma în mod liber drepturile
sale în domeniul protecţiei sănătăţii.
The right of conscientious objection is not
provided for in ECHR.
Dreptul
de obiecţie de conştiinţă nu este prevăzut în CEDO. This right is provided for in the Charter of fundamental
rights of the EU, as the result of common constitutional traditions (art.10),
but it is regulated just in few constitutions (Austria, art.9a; Germany, art.
4.3; Spain, art.30.2; Portugal, art. 41.6), and always in the field of national
defence. Acest drept este prevăzut în Carta drepturilor
fundamentale a UE, ca urmare a tradiţiilor constituţionale comune
(art.10), dar este reglementată în constituţiile doar câteva
(Austria, art.9a; Germania, artă;. 4.3 Spania , art.30.2, Portugalia, art.
41.6), şi întotdeauna în domeniul apărării naţionale.
2.3. Freedom of expression 2.3 exprimare. Libertatea
2.3.1
Contents of the right 2.3.1 Conţinutul dreptului
The
contents of freedom of expression are quite similar in the analysed
Constitutions, and its model is art.10 ECHR. Conţinutul libertăţii de
exprimare sunt destul de similare în Constituţiile analizate, şi
modelul ei este art.10 CEDO.
The
right to express opinions, to acquire and to disseminate information is
guaranteed, and it enhances all form of expression: from speech, through
writings or pictures, to mass media. Dreptul de a exprima opinii, de a dobândi
şi de diseminare a informaţiilor este garantată, şi
îmbunătăţeşte toate sub formă de expresie: de la
discurs, prin scrierile sau imagini, pentru a mass-media. Any censorship is explicitely prohibited (Estonia,
art.45; Hungary art.61; Lithuania, art.25; Poland, art.54; Romania, art.30;
Slovakia art.24; Slovenia art.; Turkey, art.26). Cenzura de orice fel
este interzisă explicit (Estonia,
art.45, art.61 Ungaria, Lituania, art.25, Polonia, art.54; România, art.30,
art.24 Slovacia, Slovenia, Turcia arta.;, Art.26) .
An
important question is whether every kind of expression must be guaranteed, or
if there are some opinions wheose expression is not guaranteed. O chestiune importantă
este dacă orice fel de exprimare trebuie să fie garantată, sau
dacă există unele opinii wheose exprimare nu este garantată. This is an open problem in many countries: we can refer
to “shoah cases” in Germany, France, Spain, with different decisions of
Constitutional Courts. Aceasta este o problemă deschisă în mai
multe ţări: ne putem referi la "Holocaust" cazurile în Germania, Franţa, Spania, cu decizii diferite ale
curţilor constituţionale.
The
Hungarian report points out that Constitutional Court stressed that freedom of
expression protects opinion without considering its value or truthfulness. Raportul puncte maghiară
faptul că Curtea Constituţională a subliniat că libertatea
de exprimare protejează aviz fără a considera că valoarea
sau veridicitatea. Since it has not been respected
and for example the criminal offense of “incitement of the people” has been misused
under socialism, the Constitutional Court has emphasized the ideological
neutrality of the Constitution in general, and of the specific provision
declaring freedom of expression. Din moment ce nu a fost respectat
şi, de exemplu, infracţiune de "incitare al poporului" a
fost utilizat în mod abuziv în socialism, Curtea Constituţională a
subliniat neutralitatea ideologică a Constituţiei, în general,
şi a dispoziţiei specifice de declarare a libertăţii de exprimare.
Polish report stresses that the freedom to communicate
opinions enhances all form of expression: from speech, through writings, to
mass media. It also enhances symbolic speech as well as (Article 73 of the
Constitution) artistic and scientific expression. Raportul poloneze
subliniază faptul că libertatea de a comunica toate avizele
îmbunătăţeşte forma de exprimare: de la discurs, prin
scrierile, la mass-media). Este, de asemenea, îmbunătăţeşte
discursul simbolic, precum şi (Articolul 73 din Constituţie şi
ştiinţifice exprimare artistică. At
the same time, there are certain types of expression that are not protected at
all (defamation, libel, pornography) or are protected only to a limited degree
(so-called commercial speech). În acelaşi timp, există anumite
tipuri de exprimare care nu sunt protejate la toate defăimare (, calomnie,
pornografie) sau sunt protejate doar într-o măsură limitată
(-numitele comerciale discurs acest lucru). Freedom
of religion or personal dignity is the justification for penalisation of the
so-called “Auschwitz-hoax”, ie the denial of the existence of Nazi
concentration camps. Libertatea de religie sau demnitatea personală este
justificarea pentru sancţionarea de aşa-numita
"-farsă" Auschwitz, adică negarea existenţei lagarele
de concentrare naziste.
←